Roxana
Un cutremur de 4,6 grade pe scara Richter a zguduit România duminică seara. Epicentrul a fost în zona seismică Vrancea. Seismul a fost resimțit în mai multe orașe, inclusiv Brașov, Buzău și Ploiești. Autoritățile nu au raportat pagube materiale sau victime. Sistemul RO-ALERT nu a fost activat, dar populația a intrat în alertă.
Panica de duminică seara și reacția românilor
Se întâmplă repede. Un sunet surd, apoi o legănare ușoară. Timp de câteva secunde, obiectele din casă încep să tremure. Unii ies în fugă din blocuri, alții rămân nemișcați, cu telefoanele în mâini, căutând confirmări pe rețelele sociale. Duminică, 11 mai 2025, ora 21:34, românii au trăit din nou spaima unui cutremur.
Institutul Național pentru Fizica Pământului (INFP) a anunțat că seismul a avut o magnitudine de 4,6 grade pe scara Richter. A fost un cutremur de adâncime, produs în zona seismică Vrancea, la 140 km adâncime, în județul Buzău.
Această zonă este cunoscută ca epicentrul majorității mișcărilor tectonice semnificative din România. Vrancea rămâne un punct sensibil pe harta riscului seismic european, iar seismul de duminică seară readuce în discuție fragilitatea noastră structurală și psihologică în fața naturii.
Seismul a fost resimțit în mai multe orașe din țară: Brașov, Buzău, Focșani, Sfântu Gheorghe, Ploiești, chiar și în București, unde unii locuitori din cartierele de nord au raportat legănări ușoare ale corpurilor de iluminat.
Ceea ce a urmat a fost o succesiune de reacții în lanț. Grupurile de Facebook locale s-au umplut de postări. A fost cutremur? A simțit cineva? E confirmat? Mesajele au fost urmate de zeci de comentarii în câteva minute. În lipsa unei alerte oficiale RO-ALERT, românii au căutat răspunsuri în mediul online.
Ce spune INFP despre acest tip de cutremur
Specialiștii de la INFP au confirmat rapid magnitudinea seismului și caracterul său intermediar. Cutremurele de adâncime, cum a fost acesta, tind să aibă o arie largă de resimțire, dar o capacitate mai redusă de a produce pagube. Este și cazul de față. Deși a fost simțit pe o rază largă, nu au existat victime, iar infrastructura nu a suferit avarii.
„Un cutremur cu magnitudinea de 4,6 grade este considerat moderat. Nu este un seism distructiv, dar poate provoca panică, mai ales în clădirile înalte”, a explicat un seismolog de la Institutul Național pentru Fizica Pământului.
Vrancea este una dintre cele mai active zone seismice din Europa, iar România se confruntă periodic cu astfel de evenimente. Seismele vrâncene se pot produce la adâncimi variabile, între 70 și 180 de kilometri, ceea ce le face atipice în peisajul tectonic european. Tocmai această adâncime le conferă o putere de propagare mai mare, putând fi resimțite inclusiv în țările vecine.
Cutremurul de duminică este un memento: trăim pe un teritoriu vulnerabil, unde liniștea poate fi înșelătoare. O mișcare de câteva secunde poate trezi amintiri dureroase și temeri vechi.
Lipsa alertei RO-ALERT și reacțiile autorităților
Una dintre cele mai discutate chestiuni după seism a fost absența alertei RO-ALERT. Sistemul, conceput să avertizeze populația în cazul unor pericole iminente, nu a fost activat în acest caz. Explicația? Protocolul nu impune emiterea unei alerte pentru cutremure cu magnitudini sub 5 grade.
Potrivit Inspectoratului General pentru Situații de Urgență (IGSU), sistemul RO-ALERT este conceput să funcționeze eficient pentru cutremure puternice, cu potențial distructiv, unde timpul de reacție este esențial. În cazul unui seism de 4,6 grade, care nu a avut efecte vizibile asupra clădirilor sau infrastructurii, o alertă ar fi generat mai degrabă panică.
Chiar și așa, reacțiile au fost împărțite. Mulți români au scris pe rețelele sociale că ar fi preferat o notificare preventivă, chiar dacă magnitudinea nu impunea măsuri de evacuare. Lipsa informațiilor oficiale în primele minute a fost interpretată ca un semn de nepăsare.
În schimb, echipajele de intervenție au fost mobilizate rapid în județele afectate. În Buzău, Vrancea și Covasna, echipele ISU au efectuat verificări la spitale, școli și instituții publice. Nu au fost identificate fisuri sau probleme structurale, iar populația a fost asigurată că nu există niciun pericol iminent.
Totuși, reacția calmă a autorităților a venit pe fondul unui context sensibil. Mulți români își amintesc cutremurul din 1977, cu efecte devastatoare. Orice mișcare de pământ readuce aceste traume în prim-plan.
Cum s-au pregătit orașele vulnerabile pentru un posibil seism
Brașov, Buzău, Focșani și București sunt orașe cu risc seismic ridicat. Fiecare are cartiere vechi, cu clădiri construite înainte de 1977. În aceste zone, orice cutremur — oricât de mic — poate deveni o sursă de îngrijorare. Administrațiile locale au fost întrebate, în repetate rânduri, ce măsuri concrete au luat pentru consolidarea imobilelor vulnerabile.
În București, de exemplu, programul de consolidare merge lent. Doar câteva zeci de clădiri au fost renovate în ultimii ani, în ciuda promisiunilor repetate. Multe dintre ele încă poartă bulina roșie, avertizând asupra pericolului structural.
După cutremurul de duminică, edilul Capitalei a transmis un mesaj pe rețelele sociale: „Nu avem informații despre clădiri afectate în București. Recomandăm cetățenilor să rămână calmi și să urmărească canalele oficiale de informare”. Însă calmul nu ține loc de măsuri concrete.
În Brașov, autoritățile au transmis că nu s-au semnalat probleme, dar au profitat de ocazie pentru a relansa o campanie de educare a populației în caz de seism. În Focșani, administrația locală a anunțat că va face o verificare extinsă a școlilor construite înainte de 1980.
Pe hârtie, fiecare oraș are un plan de intervenție. În realitate, reacțiile sunt mai degrabă reactive, nu preventive. Absența unui plan coerent de consolidare națională continuă să fie o vulnerabilitate.
Ce învățăm din acest seism și cât de pregătiți suntem
Cutremurul de 4,6 grade de duminică seara nu a făcut victime și nu a lăsat în urmă ruine. Dar a expus din nou o problemă veche: nepregătirea. Din 1977 încoace, România a fost martora mai multor seisme importante. Fiecare a fost urmat de promisiuni, strategii și angajamente. Totuși, puține s-au concretizat.
Psihologic, românii trăiesc mereu cu teama unui „mare cutremur”. Este o frică latentă, transmisă din generație în generație. O frică ce revine la suprafață cu fiecare zgâlțâială a pământului.
La nivel instituțional, există proceduri, simulări, protocoale. Dar eficiența lor rămâne discutabilă. Lipsa unei culturi reale a pregătirii pentru dezastre este evidentă. În școli, exercițiile de simulare sunt rare sau inexistente. În blocuri, puțini știu ce să facă în caz de seism.
Fiecare cutremur ar trebui să fie un semnal de alarmă. Nu doar pentru autorități, ci și pentru cetățeni. Să știm unde sunt adăposturile, cum ne comportăm în timpul unui seism, cum ne pregătim locuințele — toate acestea ar trebui să fie parte din viața noastră cotidiană.
Pe termen lung, România are nevoie de o strategie națională reală de pregătire pentru cutremure. O strategie care să unească expertiza tehnică, voința politică și educația populației. Pentru că, în fața naturii, nu ne putem baza doar pe noroc.
